CONTACT  AJUTOR

ACASA   CONTACT   AJUTOR

  

 

 

Opinia prim-vicepreședintelui Camerei Consultanților Fiscali despre iminența impozitului minim pe cifra de afaceri pregătit de Guvern - "Trebuie arătată și partea goală a paharului, nu doar cea plină"

 

Ne facem că nu o vedem, dar există o parte ”mai puțin plină” a impozitării pe cifra de afaceri

de Adrian Luca

 

Am luat act din presă că Guvernul este tot mai aproape să meargă la Bruxelles cu soluția ”miraculoasă” a impozitului minim pe profitul corporațiilor, mai ales a celor care ”scot profitul din țară” etc..

Din nou, alegătorilor le este prezentată doar partea plină a paharului (”introducem impozitare minimă pentru corectitudine fiscală, să plătească fiecare, de la mare la mic” etc.), nu și partea goală (mai puțin plină) a acestei măsuri administrative.

În continuarea poziției exprimate recent [1], am să trec în revistă câteva aspecte despre care se vorbește puțin spre deloc, dar pe care guvernanții chiar n-ar trebui să le ascundă sub preș, dacă vor ca mediul de afaceri să urască un pic mai puțin această măsură administrativă a impozitării minime bazată pe cifra de afaceri:

  1. Simpla existență a unui sistem alternativ la impozitul standard duce la interpretări privind echitatea pe orizontală, între contribuabili similari: cum explicăm că ar fi mai puțin suspect de tax avoidance/evitarea plății taxelor un contribuabil cu vânzări de X EUR, față de unul cu vânzări de  X + 1 EUR, din același domeniu?
  2. Administrația fiscală trebuie să aibă grijă ca plata impozitului minim să nu fie văzută ca un ”preț” pe care îl poate plăti un contribuabil să facă tax avoidance, în detrimentul altuia care a raportat profit, a fost corect și a muncit eficient. Astfel, în lipsa unei reforme structurale în relația cu contribuabilii săi pe bază de analiză de risc sectoriale și sub-sectoriale, Fiscul își păstrează costurile mari cu inspecțiile fiscale;
  3. Tocmai în numele corectitudinii și al eficienței, și sistemul de impozitare minimă trebuie să găsească o formulă (cel mai adesea prin credit fiscal) de a nu penaliza companiile care fost nevoite să raporteze pierderi, din cauza conjuncturii obiective din piață sau pentru că au făcut investiții; 
  4. Pentru companiile care au pierderi și plătesc impozitul minim, acesta ar trebui considerat ca plată anticipată pentru viitorul impozit pe profit. Tot pentru corectitudine, diferența între nivelul minim și impozitul care ar fi fost plătit după regulile obișnuite ar trebui sa se considere avans pentru impozitul pe profit pe următorii X ani;
  5. Faptul că un contribuabil va fi nevoit să-și calculeze obligațiile în paralel după două sisteme de raportare (impozit standard/minimum) sau chiar trei (dacă intră și sub incidența regulilor impozitului minim global de 15%) poate crește substanțial costurile de conformare fiscală;
  6. Cifra de afaceri este un indicator valid al dimensiunii activității unei companii, dar este ”orb” (raport FMI, 2021), când vine vorba de marjele nete și, deci, de viabilitatea acelei activități. Două companii pot avea aceeași cifră de afaceri, dar o structură a costurilor diferită (și astfel marje nete pre-impozitare diferite), se pot regăsi în momente diferite a ciclului de dezvoltare a afacerii, putând ajunge să fie mai degrabă penalizate de un sistem de impozitare minimă față de unul standard. Atunci când ai o rată mică de profitabilitate sau chiar pierderi, ”o impozitare prea mare pe cifra de afaceri face diferența între supraviețuire și eșec”; 
  7. Astfel, un impozit minim de 1% pe cifra de afaceri (CA) înseamnă că acea companie trebuie să aibă o rată de profitabilitate de minimum 6%, ca să nu aducă bani de acasă ca să-și plătească impozitul. (ținând cont de rata standard de impozit pe profit de 16%);
  8. Dar rata de profitabilitate nu e un indicator ”paușal”, să poată fi aplicat la întreaga economie, întrucât fiecare sector și sub-sector de industrie are particularitățile lui. Spre exemplu, o marja de profit de 6% în domeniul retail sau trading de cereale este total nerezonabil;
  9. În vremuri cu inflație ridicată, apare, din punctul de vedere al administrației, inclusiv problema erodării bazei de impozitare (impozitul se raportează la cifra de afaceri din anul precedent, mai mică);
  10. Sunt discriminate afacerile care, prin natura lor, presupun un lanț de producție întins pe companii distincte și care cad sub definiția de „multinațională”; 
  11. Impozitul minim nu ar trebui să se aplice companiilor noi în primul an/ primii ani de activitate;
  12. În general, acolo unde s-a aplicat, măsura a avut un caracter limitat în timp, în principal de testare a reacției mediului de afaceri.

 

Nu știm încă ce vrea să testeze guvernul nostru care, ne amintim, este despre economie. Dar dacă chiar vrea să încaseze mai mult la buget, ar trebuie să revadă practica administrațiilor europene. Pentru exemple concrete, recomand încă o dată analiza realizată pe la începutul anului de colegul meu, consultantul fiscal Mihai Lupu. [2]

 

Deocamdată, reiau invitația către toți partenerii publici să deschidem o platformă publică a dialogului, pragmatismului, corectitudinii și rațiunii în care să dezbatem propuneri inovative și eficiente de îmbunătățire a cooperării pentru conformare fiscală. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Și, parafrazând o butadă celebră, adecvată momentului – în fiscalitate, 1% e inspirație (în alegerea celei mai bune variante de impozitare), 99% e dialog și cooperare pentru conformare.

 

Note:

[1]  ” Cum să urâm un pic mai puțin taxele - Câteva propuneri de deblocare (urgentă) a cooperării pentru conformare fiscală”, comunicare CCF, 9 august 2023

[2] Acest material are la bază analiza ”Impozit minim pe profit: între politică și ... politică fiscală”, realizată de consultantul fiscal Mihai Lupu, februarie 2023

Essential SSL